STRATEGII DE COMUNICARE PE TIMPUL GESTIONARII SITUTIILOR DE CRIZA

CUPRINS
                                Introducere 6
                  CAPITOLUL 1. CRIZA CA REALITATE SOCIALĂ 9
  1.1. Criza – concept întâlnit în toate domeniile vieţii sociale şi umane
  9
  1.2. Origini şi particularităţi de manifestare   13
    1.2.1. Aspecte generale  13
    1.2.2. Evoluţia crizelor cu implicaţii în domeniul militar 16
  1.3. Tipologia crizelor    19
  1.4. Etape şi stări specifice   25
  1.5. Condiţii şi caracteristici 29
      CAPITOLUL 2. ASPECTE PRIVIND COMUNICAREA ÎN SITUAŢII DE CRIZĂ ÎN
                               ORGANIZAŢII 31
  2.1. Gestionarea comunicării    31
    2.1.1. Nicio activitate nu poate fi concepută în afara procesului de
    comunicare    31
    2.1.2. Gestionarea comunicării      33
    2.1.3. Comunicarea în organizaţie   35
  2.2.Gestionarea crizelor   38
    2.2.1. Posibilităţile de gestionare a crizelor 39
    2.2.2. Criza la nivel organizaţional – reacţii, etape, strategii      40
    2.2.3. Gestionarea situaţiilor de criză   43
  2.3. Comunicarea de criză  47
    2.3.1. Evaluarea riscurilor   50
    2.3.2. Planificarea comunicării de criză  51
    2.3.3. Răspunsul   55
    2.3.4. Refacerea organizaţiei 56
  2.4. Strategii ale comunicării de criză     57
    2.4.1. Noţiunea de strategie  57
    2.4.2. Strategii de comunicare      58
  2.5. Aspecte privind relaţiile publice      64
    2.5.1. Relaţiile publice – între  clişeele prezentului şi provocările
    viitorului    64
    2.5.2. Dimensiuni acţionale ale relaţiilor publice   65
    2.5.3. Modele ale sistemului de relaţii publice      68
    2.5.4. Rolul specialiştilor în relaţii publice în situaţi de criză    70
    2.5.5. Relaţia cu presa în situaţii de criză   72
   CAPITOLUL 3. GESTIONAREA COMUNICAŢIONALĂ ÎN SITUAŢII DE CRIZĂ ÎN MEDIUL
                               MILITAR     75
  3.1. Imperative comunicaţionale militare    75
    3.1.1. Specificităţi comunicaţionale militare  75
    3.1.2. Tendinţe şi impedimente în comunicarea ierarhică    78
    3.1.3. Comunicarea - o nouă religie pentru arhitectura irenologică    82
    3.1.4. Management şi dinamică, constituirea sistemului de gestionare a
    crizelor      88
  3.2. Activitatea de Relaţii Publice în Armată    92
  3.3. Managementul securităţii comunicaţionale    100
    3.3.1. Conducerea comunicării speciale    100
    3.3.2. Informaţii, informare şi constrângeri ale comunicării din
    domeniul apărării  103
    3.3.3. Realitatea mediatizată 106
    3.3.4. Comunicarea perversă - caracteristică a situaţiilor anormale
    109
  3.4. Câmpuri şi dimensiuni comunicaţionale ale gestiunii crizelor 112
    3.4.1. Crizologia şi conflictologia ca subsisteme de gestiune
    comunicaţională    112
    3.4.2. Comunicarea internaţională în gestiunea crizelor    113
    3.4.3. Negociere, mediere sau arbitraj    113
    3.4.4. Comunicarea ca act de putere partenerial      120
                    CAPITOLUL 4. ANALIZĂ DE CONŢINUT  125
  4.1. Universul analizat    125
  4.2. Metodologia cercetării     126
    4.2.1. Cadrul conceptual specific   126
    4.2.2. Obiectivele şi ipotezele cercetării     126
    4.2.3. Cadrul metodologic – Analiza de conţinut      130
  4.3. Analiza de caz: Kosovo     133
    4.3.1. Prima analiză de conţinut    133
    4.3.2. Cea de-a doua analiză  139
  4.4. Concluzii 149
                         Concluzii şi propuneri 152
                            Bibliografie     155
                               Abrevieri   159
                                    Anexe
............................................................................
                      .............................161